Sistemul de învățământ este confuz în toată lumea, însă accesul la educație a rămas neatins de pandemie, chiar dacă imaginea generală pare a fi doar un puzzle cu piese lipsă.

Autor: Vlad Manolache

Încep școlile, dar ne trimitem copiii la ore?

Sunt școlile pregătite pentru a crea un mediu sigur pentru copiii noștri?

Au făcut autoritățile suficiente eforturi pentru punerea la punct a unei strategii în privința educației?

Sunt întrebările pe care le auzim frecvent la radio, la tv, în presa scrisă. Și pentru toate, răspunsul final este unul singur: “NU”. Așa arată punctul de pornire al nedumeririlor și exasperării oamenilor care nu știu cum să gestioneze o problemă ca asta care primește câte o abordare diferită în fiecare casă unde există copii. Și la toată catastrofa care ne asurzește și ne orbește viziunea, se mai adaugă exemplele din vest cu școli închise după explozia unor focare de Covid-19 în rândul elevilor.

Tabloul general pare a-i înspăimânta până și pe ce mai curajoși dintre părinți. Dar oare să fie asta abordarea căreia să îi cădem în plasă? Eu sunt sigur că nu. De ce? Pentru că sistemul de învățământ al unui stat, indiferent că vorbim de România sau Germania, nu este echivalentul cuvântului educație.

Covid-ul ne poate afecta sistemul de învățământ, dar nu și educația. Când vom învăța lucrul ăsta, totul va părea mult mai simplu. Pentru că în 2020 există surse nelimitate de învățare, de documentare și de aprofundare prin diverse metode. Dacă ne rezumăm la curricula școlară românească, șansele de a face performanță într-o societate civilizată sunt extrem de reduse. Mi se pare a fi mai grav faptul că nu avem o programă școlară în pas cu vremurile, decât că nu se știe dacă profesorul ne va preda online sau offline. Este greu de imaginat că admiterile la foarte multe facultăți se dau din materii care nici măcar nu se predau în licee, cum ar fi facultățile de arhitectură, urbanism, teatru, fotografie și multe altele. Pentru universități se fac meditații, se învață acasă, se aprofundează materii prin biblioteci, fie ele și online. Așa că pregătirea pentru o societate în continuă schimbare ar putea începe oricând de acasă, din fața unui calculator care astăzi ne oferă o cantitate uriașă din informația lumii, din fața unei biblioteci.

Așadar, cred că abordarea ar trebui să înceapă cu o pauză de la știrile alarmiste și cu punerea la punct al unui sistem de educație pe care părinții trebuie să îl gândească pentru copiii lor, chiar dacă era mult mai ușor să îi lase multe ore la o școală pe spatele profesorului. Astăzi există școli private de limbi străine care sunt conectate la sistemele moderne de predare din țările mult mai avansate și unde se fac adevărate cursuri online, sunt aplicații pe mobil care ne învață materii diverse, sunt site-uri cu mii de cărți PDF gratuite. Iar toate astea înseamnă acces la educația reală.

Trebuie doar să gândim un sistem care să aibă la bază manualul și care să fie completat cu universul aflat la un click distanță. Da, este adevărat că părinții vor avea o problemă care se numește timp. Dar ce investiție de timp și resurse este mai avantajoasă decât cea în educația propriului copil? Ne ajutăm de tablete ca să îi determinăm să mănânce sau să tacă atunci când sunt mici, îi lăsăm pe tik tok atunci când se măresc, dar acum am văzut articole care spun că orele petrecute la cursurile online afectează psihicul copilului. Însă cele 8 ore pe zi cu telefonul în mână pentru întreținerea activității pe rețelele sociale se pare că nu au ridicat atâtea probleme până acum nici în rândul experților și nici în cel al părinților.

Lumea ta îți recomandă să citești și: Cărți pdf/eBook GRATUITE. Am selectat câteva site-uri cu titluri bune

Haideți să ne trezim la realitate și să ne educăm copiii, să investim în educația lor indiferent de ce se întâmplă cu școlile și cu pandemia. “Offline sau online?” este o simplă întrebare al cărui răspuns contează prea puțin în economia educației unui copil. Cred că asta este abordarea educației în 2020, fie că este pandemie sau nu.

Este doar o opinie formată în urma multor ani în care am luat contact indirect cu noile generații de copii. Mi se pare că asta este formula care ar putea ajuta copiii, profesorii, societatea. În felul ăsta am putea avea surpriza ca, într-o zi, persoane precum Biju, Abi Talent, Amuly sau Colo să nu mai fie modelele de viață ale copiilor. Cum, nu știi cine sunt ăștia? Întreabă-l pe cel mic.

2 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here